în unele țări europene ideologia Democrației Creștine a fost un instrument esențial prin care identitățile culturale și sociale asociate cu Biserica Catolică au intrat în lumea constituționalismului modern și a politicii moderne. Acest articol explorează multe dintre problemele legate de definirea unei astfel de ideologii: legătura sa cu așa-numita doctrină socială a Bisericii Catolice, precum și diferențele dintre ele, lunga călătorie istorică care a culminat cu stabilirea democrației ca panoramă inevitabilă pentru politica modernă și relația existentă între gândirea oficială a Vaticanului și contribuția unor gânditori catolici, precum Maritain, Mounier și Dossetti. Punctul culminant al ideologiei Democrației Creștine constă în contribuția sa fundamentală la documentele Constituționale din perioada post-1945 din Franța, Italia și Germania. Această contribuție a stabilit un model prin care a fost realizată o anumită versiune a social-democrației. Asimilarea ideologiei Creștin-Democrate în social-democrație a semnalat, de asemenea, dizolvarea celei dintâi și ne permite, retrospectiv, să identificăm caracterul tranzitoriu al acesteia.