Claudinele sunt proteine transmembranare tetraspane ale joncțiunilor strânse. Ele determină proprietățile de barieră ale acestui tip de contact celulă–celulă existente între membranele plasmatice ale două celule vecine, cum ar fi cele care apar în endotelie sau epitelii. Claudinele pot strânge complet fanta paracelulară pentru substanțe dizolvate și pot forma pori de ioni paracelulari. Se presupune că buclele extracelulare specifică aceste funcții claudin. Se presupune că prima buclă extracelulară mai mare este critică pentru determinarea etanșeității paracelulare și a permeabilității ionice selective. Cea de-a doua buclă extracelulară mai scurtă poate provoca îngustarea fantei paracelulare și poate avea o funcție de reținere între membranele celulare opuse. Analiza secvenței claudinelor a dus la diferențierea în două grupuri, desemnate ca Claudine clasice(1-10, 14, 15, 17, 19) și claudins non-clasice(11-13, 16, 18, 20-24), în funcție de gradul lor de similitudine a secvenței. Acest lucru se reflectă și în relațiile funcției derivate secvență-structură pentru buclele extracelulare 1 și 2. Conceptele au evoluat din aceste descoperiri și primele modele moleculare provizorii pentru interacțiunile homofile pot explica contribuția funcțională diferită a celor două bucle extracelulare la joncțiuni strânse.