poziționarea spațială este un principiu fundamental care guvernează procesele nucleare. Cromatina este organizată ca o ierarhie de la nucleozomi la domenii de cromatină Mbp (CD) sau domenii de asociere topologică (TADs) la Compartimente de nivel superior care culminează cu teritorii cromozomiale (CT). Tehnicile microscopice și de secvențiere au fundamentat organizarea cromatinei ca factor critic care reglează expresia genelor. De exemplu, amplificatorii se întorc pentru a interacționa cu genele lor țintă aproape exclusiv în Tad, genele coreglate localizate distal se repoziționează în fabrici comune de transcriere la activare, iar CD-urile Mbp prezintă mișcare dinamică și modificări configuraționale in vivo. O întrebare de lungă durată în domeniul nucleului este dacă o matrice nucleară interactivă oferă o legătură directă între structură și funcție. Constatările poziționării radiale nonrandomale a CT în nucleu sugerează posibilitatea unor modele de interacțiune preferențiale între populațiile de CT. Etichetarea secvențială de până la 10 CT urmată de aplicarea algoritmilor de extragere a imaginilor computerizate și a graficelor geometrice a relevat rețele interchromozomale specifice de tip celular (ICN) ale CT care sunt modificate în timpul ciclului celular, diferențierii și progresiei cancerului. Se propune ca ICN să se coreleze cu nivelul global de reglare a genomului. Aceste abordări au demonstrat, de asemenea, că topologia 3‐D pe scară largă a CT este specifică pentru fiecare CT. Proximitatea specifică de tip celular a anumitor regiuni cromozomiale din celulele normale poate explica tendința translocațiilor distincte în subtipurile de cancer. Înțelegerea modului în care genele sunt dereglate la întreruperea „cablării” normale a nucleului prin translocații, ștergeri și amplificări care sunt semne distinctive ale cancerului, ar trebui să permită strategii terapeutice mai direcționate.