acest articol analizează starea teoretizării comportamentale actuale privind etiologia tulburărilor de conduită la copiii mici și propune un nou model cognitiv de învățare socială. O tulburare de conduită include neconformitatea cu regulile sociale, imaturitatea și agresivitatea și prezice comportamentul antisocial ulterior. Modelul existent, teoria coercitivă a proceselor familiale, a avut o valoare euristică, dar datele acumulate nu oferă dovezi convingătoare în sprijinul ipotezelor sale cauzale. Teoria coerciției este, din punct de vedere filosofic, o paradigmă operantă ale cărei ipoteze fundamentale pot constrânge cercetarea de bază prin limitarea investigației la direct observabil. De asemenea, exclude încorporarea progreselor recente în psihologia dezvoltării și cognitivă. Această lucrare prezintă un model alternativ în care o tulburare de conduită este conceptualizată ca o abatere de la maturizarea normală determinată de interacțiunea dintre persoană, comportament și mediu. Interacțiunile nonsincrone părinte-copil sunt ipotezate pentru a stabili un șablon pentru viitoarele relații dezordonate, pentru a afecta modelarea abstractă a valorilor culturale și pentru a diminua impactul eforturilor de socializare ale adultului.