sunt raportate solubilitățile colesterolului 37 inqc în peste 50 de solvenți, inclusiv n‐alcanolii omologi prin dodecanol și carboxilații etil omologi prin undecanoat și solubilitățile 37 inqc‐sitosterol în n‐alcanoli prin decanol. În plus, s-au obținut date de solubilitate pentru colesterol la 7, 17 și 27 de procente din seria de alcool. Aceste măsurători au permis calcularea căldurilor de soluție pentru colesterol în alcanoli, care variază de la 7,5 kcal pentru metanol la 4,3 kcal pentru decanol și care tind să scadă, deși neregulat, odată cu creșterea lungimii lanțului de alcanol. Un maxim de solubilitate în toate aceste serii pentru ambele substanțe dizolvate a fost observat între o lungime a lanțului de șase și șapte. Un model surprinzător de neregulat, ciudat‐chiar alternativ de solubilitate a fost observat pentru colesterolul din alcanoli la toate cele patru temperaturi. Dovezile experimentale au indicat că acest model s‐a datorat modificărilor cristaline induse de solvent, probabil formarea solvatului, în fiecare solvent alcanol prin C10. În general, studiile de solubilitate au analizat solvenții pentru utilitatea lor în dizolvarea colesterolului și, astfel, a calculilor biliari ai colesterolului. În aceste scopuri, s-au efectuat câteva experimente limitate de dizolvare, care au indicat că viteza soluției este direct legată de solubilitatea măsurată în solvenții organici. Comportamentul de dizolvare este astfel diferit de soluțiile de sare biliară micelară, în care o barieră interfacială semnificativă controlează cinetica.