Review articlePlant himere: bun, rău, și ‘Bizzaria’

himere – organisme care sunt compuse din celule de mai mult de un genotip – capturat imaginația umană cu mult înainte ca acestea au fost descrise în mod oficial și utilizate în laborator. Aceste organisme își datorează omonimul unui monstru care respiră foc din mitologia greacă, care are capul unui leu, corpul unei capre și coada unui șarpe. Prima descriere a unei himere non-fictive datează de la mijlocul secolului al XVII-lea, când grădinarul Florentin Pietro Nati a descoperit o lăstare accidentală care crește de la joncțiunea grefei dintre portocala acră (Citrus aurantium) și citron (Citrus medica). Această himeră uimitoare care crește cu sectoare asemănătoare fenotipic cu fiecare dintre progenitorii citricelor a inspirat discuții și minuni din partea comunității științifice și a fost numită în mod corespunzător ‘Bizzaria’. Inițial, Bizzaria a fost considerată a fi un hibrid asexuat care s-a format dintr-o fuziune celulară între părinții altoiți; cu toate acestea, analizele celulare aprofundate efectuate secole mai târziu au demonstrat că Bizzaria, împreună cu alte himere, își datorează aspectul unic sectorizat unui conglomerat de celule de la cei doi donatori. De la această descoperire esențială de la începutul secolului al XX-lea, himerele au servit atât ca instrumente, cât și ca fenomene biologice unice care au contribuit la înțelegerea dezvoltării plantelor la nivel celular, țesut și organism. Progresele rapide în tehnologiile de secvențiere a genomului au permis stabilirea de noi specii model cu noi caracteristici morfologice și de dezvoltare care permit generarea de organisme himerice. În această revizuire, arătăm că studiile genetice de mozaic și himeră oferă o modalitate simplă din punct de vedere tehnologic de a aprofunda funcționarea internă a organismului, genetică și genomică care stă la baza dezvoltării diverselor organisme model. Mai mult, discutăm oportunitatea unică pe care o prezintă himerele de a explora principiile universale care guvernează comunicarea intercelulară și coordonarea biologiei organismului într-un peisaj heterogenomic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.