rezumat
agenții blocanți adrenergici tolazolina, fentolamina, piperoxanul, yohimbina, fenoxibenzamina, bretiliul și guanetidina blochează acțiunile excitatorii atât ale nervilor colinergici, cât și ale acetilcolinei adăugate pe o varietate de preparate musculare netede vertebrate. Aceste acțiuni de blocare colinergică au apărut adesea cu concentrații mai mici decât cele necesare pentru a bloca răspunsul vaselor deferente de cobai la stimularea nervului hipogastric adrenergic. Activitățile anti-acetilcolină ale acestor medicamente au fost studiate în detaliu, folosind rectul de cobai și vezica urinară ca organe de testare. În preparatele sensibile la eserină, acțiunile anticolinesterazei medicamentelor au concurat cu acțiunile lor anti-acetilcolină, astfel încât fie potențarea, fie blocarea răspunsurilor la acetilcolină și la stimularea nervului colinergic au avut loc cu concentrații diferite. Răspunsurile vezicii urinare la acetilcolină nu au fost potențate de eserină. Acest lucru a permis estimarea antagonismului acetilcolinei de către medicamentele anti-adrenergice fără interferența activității lor anticolinesterazice. Când activitatea de blocare a fost evaluată pe rectul de cobai tratat anterior cu dyflos, rezultatele au fost calitativ similare cu cele de pe vezica urinară. Fenoxibenzamina blochează adesea complet răspunsurile atât la acetilcolina adăugată, cât și la stimularea nervului colinergic în concentrații mai mici decât cele necesare pentru a bloca nervii adrenergici. Guanetidina și piperoxanul prezintă, de asemenea, o activitate puternică de blocare colinergică. Bretiliul, yohimbina, tolazolina și fentolamina au fost mai puțin puternice. Cu toate acestea, în concentrațiile necesare pentru a bloca efectul asupra vaselor deferente ale stimulării nervului hipogastric, aceste medicamente au redus cel puțin la jumătate efectele acetilcolinei și adesea ale stimulării nervului colinergic. Se concluzionează că acești agenți blocanți adrenergici nu pot fi utilizați pentru a distinge în mod concludent între nervii adrenergici și colinergici. Pentru o analiză fiabilă a inervației autonome, substanțele eliberate la stimularea nervilor trebuie identificate prin tehnici biochimice specifice sau bioteste.