ipoteza eliberării inamicului este frecvent utilizată pentru a explica succesul invadatorilor, postulând că speciile introduse au scăpat de dușmanii lor nativi, inclusiv de paraziți. Aici, am testat această ipoteză pentru tucunar (cichla piquiti), un cichlid prădător și endoparaziții săi. În primul rând, paraziții și influența lor asupra stării gazdelor în mediul autohton, râul Tocantins (TO), au fost comparați cu un mediu în care a fost introdus peștele, râul Paranaux (PR). Apoi, comparații ale abundențelor fluturilor oculare Diplostomidae și Contractaecum sp. nematodele larvare au fost făcute între tucunarul introdus și doi prădători originari din PR, Hoplias malabaricus și Raphiodon vulpinus. În total au fost înregistrate nouă specii de endoparaziți, dintre care cinci apar în ambele localități. Bogăția totală a speciilor nu diferă între localități, iar starea peștilor a fost afectată negativ de cestodes sciadocephalus megalodiscus numai în TO. În PR, abundența Contractaecum sp. nu diferă între nativi și invadatori; cu toate acestea, fluturile oculare erau mai abundente la peștii nativi H. malabaricus, ceea ce poate reprezenta un avantaj pentru invadator dacă ar concura pentru pradă. Aceste rezultate nu au susținut ideea că evadarea de la paraziți a favorizat înființarea lui C. piquiti în PR. În schimb, evadarea din efectele paraziților pare o explicație mai bună și sunt necesare studii suplimentare care să examineze efectele asupra fiziologiei gazdei și/sau a fitnessului în intervalele native și introduse.