aceasta este cea mai cuprinzătoare analiză filogenetică a Characidae până în prezent și prima ipoteză la scară largă a familiei, combinând nenumărate date morfologice cu informații moleculare. Un total de 520 de caractere morfologice au fost analizate aici, dintre care 98 sunt nou definite. Dintre taxonii analizați, 259 de specii au fost codificate prin examinarea exemplarelor, trei specii fosile au fost codificate din literatură, o specie a fost codificată aproape complet din cifrele publicate, 122 au fost codificate parțial din literatură și 88 au fost analizate exclusiv din date moleculare. Numărul total de specii din setul de date analizat este de 473. Analizele au fost realizate prin parsimonie sub ponderare implicită egală și extinsă cu o gamă largă de parametri. Ipoteza finală a fost selectată folosind un criteriu de stabilitate care alege dintre cei mai parsimonioși copaci din toate căutările. A fost găsit prin ponderarea caracterelor moleculare cu homoplazia medie a partițiilor întregi (markeri). Ipoteza rezultată este congruentă cu filogeniile anterioare pe bază moleculară ale familiei. Characidae sunt monofiletice, cu patru clade principale: Noua subfamilie Spintherobolinae; o stethaprioninae extinsă, inclusiv Grundulini, Gymnocharacini, Rhoadsiini și Stethaprionini; Stevardiinae; și o cladă compusă din Aphyocharacinae, Characinae, Cheirodontinae, Exodontinae și Tetragonopterinae. De asemenea, a fost găsită o tulpină Characidae, formată din genurile eocen–Oligocen Bryconetes și paleotetra ca grupuri surori succesive de membri existenți ai familiei. Se propune o clasificare subfamilială, dar sunt încă necesare schimbări profunde ale sistematicii care depășesc sfera acestui studiu pentru a clasifica Characidae în genuri monofiletice.