mecanismele de acțiune care explică eficacitatea clozapinei ca farmacoterapie pentru tratamentul neurolepticelor care nu răspund și a subiecților schizofrenici intoleranți la neuroleptice rămân evazive. Analizăm datele recente privind acțiunile clozapinei la animalele de laborator și discutăm locurile probabile de acțiune ale clozapinei și receptorii prin care acționează clozapina. Sugerăm că acțiunile la receptorii dopaminei D2 din nucleul caudat și putamen stau la baza efectelor secundare extrapiramidale ale neurolepticelor convenționale. În schimb, propunem ca clozapina să acționeze în cortexul prefrontal, vizând în mod specific un receptor DA încă neidentificat din familia D2, pentru a exercita acțiuni terapeutice la neuroleptici care nu răspund. Sugerăm că capacitatea clozapinei de a mări nivelurile dopaminei extracelulare în cortexul prefrontal poate reprezenta un mecanism cheie care contribuie la efectele terapeutice ale acestui medicament și sugerează unele abordări alternative care ar putea fi de așteptat să aibă efecte similare cu cele ale clozapinei.