rezumat
Catherine Sawbridge Macaulay Graham (sau Catherine Macaulay, așa cum este numită în general) este bine cunoscută ca istoric și ca feministă. Acreditările sale ca radicale Politice și feministe se bazează pe Campionatul ei de libertate și Egalitate în scrieri care se întind pe cele două revoluții ale secolului al XVIII-lea, American și francez. Lucrarea pentru care este cea mai faimoasă, istoria Angliei a fost publicată între 1763 și 1791 și, prin urmare, coincide cu această perioadă revoluționară. Un Tratat despre imutabilitatea adevărului Moral (1783) a apărut în anul care a marcat sfârșitul războiului american de Independență. Scrisorile ei despre educație (1790) au apărut la scurt timp după Revoluția franceză. Pe lângă acestea, ea a intervenit direct în dezbaterile politice ale vremii, cel mai proeminent în atacurile sale asupra lui Edmund Burke pe care l-a criticat în 1770 în observațiile sale asupra unui pamflet intitulat gânduri despre cauza nemulțumirilor actuale publicat în același an. De asemenea, a apărat Revoluția franceză împotriva lui Burke în observațiile sale asupra reflecțiilor onorabilului Domn Edmund Burke asupra Revoluției din Franța (1790). Acesta din urmă este doar unul dintre mai multe răspunsuri celebre la Burke scrise în apărarea predicatorului nonconformist, Richard Price, deja cunoscut pentru apărarea revoluției americane.1 a fost evaluarea pozitivă a lui Price a Revoluției Franceze în predica sa, un discurs despre dragostea țării noastre (1789), care a prilejuit reflecțiile anti-revoluționare ale lui Burke asupra Revoluției din Franța (1790). Observațiile lui Macaulay au fost urmate de alte două apărări cunoscute ale Price împotriva lui Burke: Tom Paine ‘s Drepturile Omului (1791) și Mary Wollstonecraft’ s o justificare a Drepturilor Omului (1792). Feminismul lui Macaulay este cel mai evident în scrisorile sale despre educație (1790) în care susține egalitatea sexelor și egalitatea în educația băieților și fetelor.2 scrisori despre educație recapitulează temele etice din cartea ei cel mai puțin citită, un Tratat despre imutabilitatea adevărului Moral (1783).