interese de cercetare
scopul unității privind învățarea și plasticitatea este de a înțelege mai bine modul în care structura, funcția și selectivitatea cortexului se schimbă cu experiență sau afectare, chiar și la vârsta adultă. Spre acest obiectiv, există trei căi principale de cercetare, folosind în principal tehnici de imagistică a creierului. Prima cale se referă la natura reprezentărilor perceptive din creierul uman, concentrându-se pe stimuli vizuali complexi, cum ar fi fețe, corpuri, scene și cuvinte. A doua cale explorează modul în care experiența și învățarea schimbă reprezentările neuronale și cognitive ale intrărilor senzoriale. De exemplu, care sunt schimbările neuronale care stau la baza capacității noastre enorme de a învăța să recunoaștem obiecte noi și de a face discriminări fine între aceste obiecte? A treia cale se referă la modul în care cortexul se adaptează după deteriorarea sistemului nervos (fie periferic, fie central). De exemplu, care este impactul degenerescenței maculare (pierderea vederii foveale) sau amputarea asupra funcției corticale și cum se raportează aceasta la afecțiuni precum durerea fantomă a membrelor (durerea în membrul lipsă)? Elucidarea naturii și extinderii plasticității corticale este esențială pentru înțelegerea funcției creierului de-a lungul vieții.