înțelegerea cauzelor și tratamentului hipotensiunii cronice este benefică pentru pacienții afectați și poate, de asemenea, să arunce lumină asupra fiziologiei și geneticii mecanismelor de control al tensiunii arteriale. Hipotensiunea simptomatică (aproape întotdeauna cu o scădere a tensiunii arteriale mai mare sau egală cu 20/10 mm Hg) poate reflecta efectele medicamentelor nerecunoscute sau o varietate de alte cauze. Neuropatiile autonome includ cele secundare diabetului zaharat, afectarea autonomă periferică (sindromul Bradbury-Eggleston), afectarea autonomă centrală (sindromul Shy-Drager) sau defectele genetice nou descrise, cum ar fi deficitul de dopamină-beta-hidroxilază (care determină absența norepinefrinei cu o acumulare de dopamină). Disfuncția baroreceptorului determină modificări largi ale tensiunii arteriale care nu au legătură cu postura, în timp ce o varietate de stimuli (tuse, micțiune sau presiune sinusală carotidă) pot precipita activarea parasimpatică paroxistică, iar hipotensiunea ortostatică simpatică asociată cu hipovolemia poate apărea cu prolapsul valvei mitrale sau ca o afecțiune idiopatică. Diferențierea acestor și a altor cauze ale hipotensiunii simptomatice poate duce, în multe cazuri, la o terapie benefică.