antidepresivele selective ale inhibitorilor recaptării serotoninei (SSRI) sunt în prezent cele mai utile pentru tratamentul depresiei. ISRS prezintă diferențe în potența inhibării recaptării serotoninei, deși diferențele nu se corelează cu eficacitatea clinică. Există diferențe farmacocinetice substanțiale între cele cinci ISRS, fluvoxamină, fluoxetină, paroxetină, sertralină și citalopram. Utilizarea optimă a acestor medicamente necesită o cunoaștere de lucru a acestor diferențe. Dintre acești parametri farmacocinetici, timpul de înjumătățire și căile de metabolizare sunt cele mai relevante. Există diferențe substanțiale în ceea ce privește timpul de înjumătățire între fluoxetină și alte ISRS. Timpul de înjumătățire al fluoxetinei și al metabolitului său activ norfluoxetină este, respectiv, de 2 până la 4 zile și, respectiv, de 7 până la 15 zile, mai prelungit decât alte ISRS (aproximativ 1 zi). Timpul de înjumătățire prelungit al fluoxetinei și al metabolitului său activ poate fi un avantaj la pacientul care nu respectă cerințele și poate oferi un potențial avantaj de siguranță față de ISRS cu acțiune mai scurtă, în ceea ce privește întreruperea bruscă a tratamentului. În schimb, acest timp de înjumătățire lung necesită o perioadă lungă de spălare (5 săptămâni) înainte de introducerea altor medicamente (IMAO, sumatriptan) care pot interacționa cu funcția serotoninei și pot duce la sindromul serotoninergic. ISRS sunt inhibitori puternici ai izoenzimei hepatice P450-2D6 și ar fi de așteptat să aibă efecte asupra clearance-ului medicamentelor metabolizate de această enzimă. Paroxetina este cel mai puternic inhibitor, urmată de fluoxetină, sertralină, citalopram și fluvoxamină. Eliminarea metabolitului citalopramului, paroxetinei și fluvoxaminei este întârziată de boala renală, iar dozele trebuie reduse la pacienții vârstnici. În schimb, farmacocinetica fluoxetinei și sertralinei nu este afectată nici de vârstă, nici de insuficiență renală și, pentru fluoxetină, de obezitate.