nouăsprezece pacienți cu hipertensiune arterială esențială severă sau hipertensiune arterială datorată bolii parenchimale renale au fost tratați cu clonidină intravenoasă. La 14 pacienți tensiunea arterială crescută a fost complicată de una sau mai multe crize: insuficiență ventriculară stângă la șapte pacienți, encefalopatie la șase și hemoragie subarahnoidă, hemoragie cerebrală, anevrism aortic disecant, insuficiență renală acută și epistaxis sever, câte un episod fiecare. Clonidină 0.15 sau 0,30 mg, a fost administrat intravenos la fiecare 40 de minute până când tensiunea arterială diastolică a scăzut la 120 mm Hg sau mai puțin. Tensiunea arterială a fost luată la fiecare 10 minute. Atât tensiunea arterială sistolică, cât și cea diastolică au fost reduse semnificativ după clonidina intravenoasă, prima cu 96 mm Hg (P Mai mică de 0,001), cea de-a doua cu 52 mm Hg (P Mai mică de 0,001) într-o perioadă de 40 de minute până la 2 1/2 ore. Doza de clonidină a variat de la 0, 15 la 0, 90 mg, în medie 0, 52 mg. Ritmul cardiac a scăzut semnificativ cu 20 de bătăi/minut (P Mai puțin de 0,001) de către medicament. Nu au fost observate reacții adverse grave, cu excepția unui episod de bloc sinoatrial tranzitoriu. Funcția renală nu a fost afectată. Pacienții care au urmat terapie diuretică cronică înainte de tratamentul cu clonidină intravenoasă au prezentat o scădere semnificativ mai mare a tensiunii arteriale sistolice (P Mai mică de 0, 01) și diastolice (P mai mică de 0, 001) după prima doză de clonidină. La un pacient, clonidina intravenoasă nu a fost eficace (adică tensiunea arterială a rămas 200/150 mm Hg), în ciuda unei doze totale de clonidină de 0,9 mg. Doi pacienți au murit, unul din cauza hemoragiei cerebrale severe, celălalt dintr-un anevrism aortic disecant extins, dar rezultatul fatal nu a fost legat de clonidină.