durerea și comportamentul în cefaleea cluster. Un studiu prospectiv și o revizuire a literaturii

cefalee Cluster (CH) a fost, de asemenea, numită „durere de cap sinucigașă” din cauza durerii extrem de severe care caracterizează atacurile sale. Este într-adevăr bine cunoscut faptul că persoanele care suferă de CH prezintă comportamente specifice în timpul atacurilor. Scopurile studiului nostru au fost: i) să investigheze prospectiv prodromurile și caracteristicile clinice ale durerii și comportamentul pacienților în timpul atacurilor tipice, spontane de CH definite în conformitate cu criteriile de clasificare ale Societății Internaționale de cefalee; și ii) să investigheze retrospectiv semnele și simptomele premonitorii care preced debutul perioadei de cluster. Patruzeci și doi de pacienți CH episodici referiți consecutiv la Centrul de cefalee al Universității din Parma au fost rugați să completeze un chestionar la scurt timp după un atac CH „tipic”. În chestionare, pacienții au fost solicitați: a) să descrie în propriile cuvinte tipul de durere experimentat în timpul atacului; B) să evalueze intensitatea maximă a durerii pe o scară analogică vizuală (VAS); c) să indice timpul care trece între debutul durerii de cap și intensitatea maximă a durerii; D) să raporteze semnele și simptomele anterioare atacului (prodromuri), alegându-le dintr-o listă de 65 de articole; și, e) să descrie în propriile cuvinte comportamentul lor în timpul atacului. De asemenea, fiecărui pacient i s-a solicitat să raporteze orice semne și/sau simptome care preced debutul perioadei de cluster (simptome premonitorii). Analiza datelor a arătat că caracteristicile clinice ale durerii au fost foarte complexe și au variat foarte mult în rândul pacienților. În 85,7% din cazuri, pacienții au evaluat intensitatea maximă a durerii (atinsă în medie în decurs de 8,9 minute de la debutul atacului) între 8 și 10 pe VAS. Majoritatea (88,1%) au prezentat semne tipice de agitație pyschomotorie (neliniște) în timpul atacului. Prodromurile au fost raportate de aproape toți pacienții din eșantionul nostru (97,6%), iar simptomele premonitorii cu doar 40,5%. Rezultatele studiului nostru sugerează: i) că durerea din CH nu poate fi descrisă nici ca vasculară, nici ca tip neuralgic; ii) că o scală tradițională cu trei elemente (ușoară, moderată, severă) nu permite clasificarea adecvată a intensității durerii și ar trebui înlocuită cu SAV pentru a reflecta un spectru mai larg de intensitate a durerii; iii) că neliniștea în timpul atacurilor este atât de frecventă încât ar trebui să devină un criteriu de diagnostic CH; și iv) că raportarea promptă și exactă a prodromilor și/sau a simptomelor premonitorii ar putea fi utilă în stabilirea tratamentului precoce.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.