Helicobacter pylori, un organism Gram-negativ care supraviețuiește în stratul profund de mucus și se atașează la celulele de suprafață gastrice, este estimat a fi prezent în până la jumătate din populația SUA. Infecția cronică cu H. pylori provoacă gastrită cronică, boli ulceroase peptice și chiar cancer gastric. Vindecarea infecției duce la vindecarea inflamației gastrice, prevenirea dezvoltării ulcerului peptic, precum și vindecarea accelerată a ulcerului peptic și prevenirea recurenței ulcerului. Tratamentul H. pylori a suferit o evoluție substanțială în ultimul deceniu. În ciuda susceptibilității in vitro, rezultatele terapiei medicamentoase unice sau chiar duale sunt de obicei nesatisfăcătoare și cea mai bună terapie nu este încă definită. Cele mai bune terapii actuale pentru H. infecția cu pylori constă dintr-un inhibitor al pompei de protoni (PPI) sau citrat de bismut ranitidină și două antibiotice (terapii triple) sau bismut, tetraciclină, metronidazol și un PPI (terapie cvadruplă). Claritromicina este unul dintre cele mai utile antimicrobiene împotriva H. pylori. Este o macrolidă stabilă în acid, cu un spectru larg de activitate antibacteriană, bine absorbită cu o distribuție largă a țesuturilor și cu efecte secundare ușoare. Claritromicina are o concentrație minimă inhibitoare scăzută (MIC50) pentru H. pylori și efectul său este potențat de inhibarea acidă. Atunci când sunt combinate cu un IPP sau citrat de bismut ranitidină și amoxicilină sau metronidazol, se pot obține rate de eradicare mai mari de 95% cu organisme sensibile. Cu toate acestea, prevalența rezistenței primare și dobândite la claritromicină, care se datorează mutațiilor într-o buclă conservată de ARNr 23S de H. pylori, este în creștere. În practică, prezența rezistenței la claritromicină implică de obicei un succes redus atunci când se utilizează regimuri care conțin claritromicină. Este nevoie de terapii îmbunătățite pentru H. pylori, unde rezistența la antibiotice este mai puțin o problemă.