până în anii 1830 frontiera americană s-a extins spre vest, cu războaiele indiene din estul Statelor Unite care s-au încheiat. Multe state și-au lăsat miliția neorganizată să cadă în favoarea unităților de miliție voluntară pe care să le diferențieze între miliția neorganizată se numeau frecvent gărzi de oraș sau gărzi naționale. Aceste companii au îndeplinit funcții precum asistarea forțelor de ordine locale, furnizarea de trupe pentru ceremonii și parade sau acționarea ca un club social binevoitor. Grupurile de dimensiuni ale companiei erau de obicei uniforme și înarmate, precum și ridicarea armurilor prin propriile contribuții. Unitățile de voluntari de dimensiuni suficiente își puteau alege propriii ofițeri și puteau solicita o cartă de stat sub numele pe care ei înșiși le-au ales.
Exemple de companii
- Boston City Guard
- Cambridge City Guard
- Chicago Light Guard
- Detroit Light Guard
- Hannibal Guards
- Montgomery Guard
- Richardson Light Guard
- Salem Light Guard
- Swatara Guards
- Wallace Guards
- Wamesit Guard
- Worcester City Guard
odată cu unificarea legilor și centralizarea puterii de stat (de ex. Legea poliției municipale din 1844 în New York, Statele Unite), astfel de formațiuni au devenit din ce în ce mai încorporate în forțele de poliție de stat.
Legea miliției din 1903 stipula că toate companiile de miliție organizate urmau să fie încorporate în Garda Națională a armatei sau în milițiile navale, unele companii reușind să rămână în afara acestor organizații<ref>p.