această lucrare prezintă caracterizarea structurală a nanofilmelor PbS depuse prin tehnica de depunere chimică în baie la 70 octombrie 2 octombrie C folosind Polietilenimina, trietanolamina și azotatul de amoniu ca agenți de complexare, care permit un ion controlat și constant prin reacția Ionică în mediu apos ale cărui reacții chimice de baie au loc în soluții bazice cu valori tipice ale pH-ului 9-12, distingând complexele obținute prin stabilitatea lor termodinamică și stabilitatea cinetică. Frecvențele fundamentale de întindere PbS au fost determinate de spectroscopia în infraroșu a transformatei Fourier. Spectroscopia fotoelectronică cu raze X oferă compoziția atomică relativă și identificarea celor mai intense tranziții fotoelectronice S2p (164 eV) și Pb4f 7/2 (137,34 eV) pentru pelicula de nitrat PbS, care sunt asociate cu starea de oxidare Pb (II). Trecerea la energii de legare mai mari, Pb4f7 / 2 (139,01 eV) pentru PBS-Polietilenimină și PbS-trietanolamină arată prezența PbO2 cu starea de oxidare Pb (IV). Analiza difracției cu raze X și spectroscopia Raman relevă faptul că nanofilmele depuse de PbS au avut fază cristalină de galenă cubică pură atunci când azotatul de amoniu a fost utilizat ca agent de complexare, cu agentul de complexare a Polietileneiminei, s-au observat formarea de PBS cubice în fază cubică cu Lanarkit monoclinic Pb2(SO4)2 urme. În cele din urmă, folosind Trietanolamina ca agent de complexare, s-au găsit urme de PBS de fază cubică cu Anglesit ortorombic și oxid de plumb (x 1,57). Morfologia suprafeței probelor a fost obținută prin microscopie electronică cu transmisie de înaltă rezoluție. Filmele subțiri prezintă trei goluri directe de bandă, în jur de 0,77–0,78 și 0,84–0,88 eV aparțineau stării de capcană mijlocie cauzată de-PB legănarea legăturii și nivelurile S+2, iar energia decalajului de bandă la 0,91 –1,10 eV a fost atribuită confinării cuantice asociate mărimii bobului, care au fost obținute prin transmisie.