context: disfuncțiile Executive în boala Alzheimer (AD) au fost evaluate utilizând baterii variabile și/sau în populații selectate.
obiectiv: obiectivul principal al acestui studiu observațional a fost de a determina prevalența și severitatea disfuncției executive la pacienții cu AD utilizând o baterie validată anterior. Obiectivul secundar a fost de a determina caracteristicile, inclusiv rezultatele tratamentului pacienților cu AD cu disfuncție executivă severă.
metode: Studiul a inclus pacienți cu AD cu demență ușoară până la moderată în vârstă de 60 de ani sau peste, consultând în diverse setări clinice, inclusiv clinici de memorie și necesitând introducerea unui medicament antidemență. Disfuncția executivă a fost examinată folosind o baterie executivă validată, scurtată.
rezultate: au fost incluși 381 pacienți. Disfuncțiile Executive au fost observate la 88,2% dintre pacienți (IÎ 95%: 84,9-91.4) și au fost severe (definite ca scoruri de afectare a nivelului de 2/3 la sută) la 80,4% (IÎ 95%: 76,9-84,8). Hipoactivitatea globală cu apatie a fost mai frecventă (p = 0, 0001) decât afectarea în testele funcției executive. Cei 308 pacienți cu disfuncție executivă severă erau mai în vârstă (p = 0,003) și aveau demență mai severă (p = 0,0001). În mod similar, în subsetul de 257 de pacienți cu demență ușoară, persoanele cu disfuncție executivă severă erau mai în vârstă (p = 0,003) și aveau demență mai severă. Hipoactivitatea globală a fost asociată independent cu dificultăți în IADL și o sarcină mai mare a îngrijitorului (p = 0, 0001 Pentru ambele). Severitatea disfuncției executive nu a influențat semnificativ rezultatele pacienților la 6 luni.
concluzii: disfuncția executivă este o tulburare foarte frecventă la o populație reprezentativă de pacienți cu AD ușoară până la moderată. A fost corelat independent cu autonomia afectată și sarcina crescută a îngrijitorului, dar nu a influențat semnificativ rezultatele tratamentului.