Anemia este o problemă globală de sănătate publică care afectează atât țările în curs de dezvoltare, cât și cele dezvoltate, la toate vârstele. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), anemia este definită ca niveluri de hemoglobină (Hb) <12,0 g/dL la femei și <13,0 g/dL la bărbați. Cu toate acestea, distribuția normală a Hb variază nu numai cu sexul, ci și cu etnia și starea fiziologică. Au fost propuse noi limite inferioare ale valorilor normale ale Hb, în funcție de etnie, sex și vârstă. Anemia este adesea multifactorială și nu este un fenomen independent. Pentru clasificarea și diagnosticarea parametrilor hematologici, trebuie luate în considerare mecanismul patologic de bază și istoricul pacientului. Îmbătrânirea populației, în special în țările occidentale, determină o creștere a anemiei la vârstnici. În această populație, anemia, definită recent de nivelurile de Hb < 12 g/dL la ambele sexe, este în mare parte de grad ușor (10-12 g / dL). Înțelegerea fiziopatologiei anemiei la această populație este importantă deoarece contribuie la morbiditate și mortalitate. La o treime dintre pacienți, anemia se datorează deficienței nutriționale, inclusiv deficienței de fier, folat sau vitamina B12; în plus, anemia bolilor cronice reprezintă aproximativ o treime din cazuri. Cu toate acestea, la o treime dintre pacienți anemia nu poate fi explicată printr-o boală de bază sau printr-un proces patologic specific și, din acest motiv, este definită „anemie inexplicabilă”. Anemia inexplicabilă s-ar putea datora rezistenței progresive a progenitorilor eritroizi ai măduvei osoase la eritropoietină și unei stări pro-inflamatorii cronice subclinice.