chanson de geste reprezintă prima manifestare a unei tradiții literare franceze, cu cel mai vechi text scris existent datând din jurul anului 1098. Acesta este Chanson de Roland, păstrat în manuscrisul Oxford Digby 23. Aceste chansons, și Chanson de Roland în special, au fost centrul atenției critice începând cu secolul al XIX-lea, deoarece teoriile despre originile lor, mijloacele de compoziție și diseminare, relația lor cu istoria și funcția lor ca modele ideologice și literare au fost construite și deconstruite în mod repetat. Fie că luăm punctul de vedere exprimat de Gaston Paris la sfârșitul secolului al XIX-lea și vedem chansons de geste ca opere ale imaginației colective care a crescut și a evoluat ca parte a unei conștiințe naționale în curs de formare (tradiționalism), fie că susținem punctul de vedere al lui Joseph B. N. C., care în primii ani ai secolului al XX-lea a sugerat că chansons de geste au fost create în mod conștient și spontan de poeți individuali (individualism), pare să conteze relativ puțin în zilele noastre. Punctul esențial de remarcat aici este că textele epice, prin însăși natura lor ca texte care acoperă diviziunea orală/literară, au fost supuse lui mouvance – adică reinventării, reînnoirii și rescrierii. Chiar dacă au fost compuse ca poezii integrale, diseminarea lor ulterioară prin cântare și interpretare și prin copiere repetată de-a lungul anilor, a produs texte vii, deschise transformării și regenerării ca răspuns la contextul lor în schimbare.